ayeaye20

So the Great Dragon was cast out, that Serpent of old. Oh my goodness! so he’s called the dragon, he’s called The Serpent and we’ll see it’s called The Devil and Satan oh, he’s got plenty of titles one more beautiful and filthiness than the next. The old serpent, where do we see the old serpent my beloveds, the old serpent oh, we see that in Genesis 3, 15. The seed of the women will crush the head of the serpent, you will bruise his heel but he will crush your head. The seed of the women. This, verse can only apply to Jesus Christ of Nazareth period, all glory to His holy name,

because Jesus Christ is the only human being that is born of a woman nor of a man, he does not have an Earthly father, his father is in heaven. Is the only one, that is born of a woman. Every human being, every human being is born of an Earthly father and an Earthly mother, Genesis 3, 15 the seed of the woman will crush the head of the serpent.
And that’s why he called her women because, since it’s to do with his blood, and his blood is for the Forgiveness of sins well, the only one who can forgive sins is God, since God only can forgive sins therefore God cannot have a mother. Because he’s the creator of Mary,

if Mary is the mother of God then she came before him, she gave birth to him. He was revealing his divinity, as the Divine he cannot have a mother. He’s the creator of Mary, that’s why he called her woman, because he showed his divinity, and also fulfilled Genesis 3, 15 the seed of the women will crush the head of the serpent. We need to study the Holy Bible, thoroughly my beloveds.

=====

Așa că Marele Dragon a fost alungat, acel Șarpe cel vechi. Oh, Doamne! Deci se numește dragonul, se numește șarpele și vom vedea că se numește Diavolul și Satana oh, are o mulțime de titluri unul mai frumos și mai murdar decât altul. Şarpele bătrân, unde vedem şarpele vechi iubiţii mei, şarpele vechi o, vedem că în Geneza 3, 15. Sămânţa femeii va zdrobi capul şarpelui, tu îi vei înţepa călcâiul dar el va zdrobi capul tău. Sămânța femeii. Acest, verset se poate aplica numai pentru Iisus Hristos din Nazaret punct, toată slava Numelui Său sfânt,

pentru că Iisus Hristos este singura ființă umană care se naște dintr-o femeie și nici un bărbat, nu are un tată pământesc, tatăl său este în ceruri. Este singurul, care este născut dintr-o femeie. Fiecare ființă umană, fiecare ființă umană se naște dintr-un tată pământesc și o mamă pământească, Geneza 3, 15 sămânța femeii va zdrobi capul șarpelui.
Și de aceea el a numit-o femeie pentru că, din moment ce are de-a face cu sângele lui, iar sângele lui este pentru iertarea păcatelor, ei bine, singurul care poate ierta păcatele este Dumnezeu, pentru că numai Dumnezeu poate ierta păcatele de aceea Dumnezeu nu poate avea o mamă. Pentru că el este creatorul Mariei,

dacă Maria este mama lui Dumnezeu, atunci ea a venit înaintea lui, ea l-a născut. El își dezvăluia divinitatea, ca Divinitate nu poate avea o mamă. El este creatorul Mariei, de aceea el a numit-o femeie, pentru că și-a arătat divinitatea și, de asemenea, a împlinit Geneza 3, 15 sămânța femeii va zdrobi capul șarpelui. Trebuie să studiem cu atenție Sfânta Biblie, iubiţii mei.

___

SFÂNTUL IOANN DAMASKIN

DESCOPERIRE CU AMĂRUNTUL A PRAVOSLAVNICII CREDINŢE, edit. Predania 2011

Pag. 127-130

CAP 12
Cum că Născătoare de Dumnezeu iaste Sfânta Fecioară. Împrotiva Nestorianilor.

Iară pre Sfânta Fecioară chiar şi cu adevărat Născătoare de
Dumnezeu o propoveduim.²(Grig. Naz., Epistola 1 cătră Klid.)
Că precum Dumnezeu adevărat iaste
cel ce s’au născut dintr’însa, aşa Născătoare de Dumnezeu adevărată iaste ceaia ce pre Dumnezeu cel adevărat dintr’însa întrupat l-au născut. (Sfânta Fecioară chiar şi cu adevărat iaste Născătoare de Dumnezeu.) (1) Iară Dumnezeu zicem cum că s’au născut dintr’însa nu ca cum Dumnezeirea Cuvântului au luat dintr’însa început de a fi, ci fiindcă Dumnezeu Cuvântul, cel ce mai nainte de veaci fără de ani din Tatăl s’au născut, şi fără de început şi pururea-veacinic împreună cu Tatăl şi cu Duhul iaste, în zilele
ceale mai de pre urmă pentru mântuirea noastră în pântecele eiĭ
s’au sălăşluit, şi dintr’însa fără de prefacere s’au întrupat şi s’au
născut. (Împrotiva lui Valentin şi a altora, cum că din Mariia au răsărit trupul lui Hristos.) Că nu om prost au născut Sfânta Fecioară, ci Dumnezeu
adevărat; nu gol, ci întrupat; nu din Ceriu el trupul pogorându-l,
şi ca printr’un solín printr’însa trecând, ci dintr’însa trup deofiinţă cu noi luând, şi întru sine a avea starea făcându-l. ¹(Grig. Naz., la acelaşi loc.)
Că de s’ar fi adus trupul din Ceriu, şi nu s’ar fi luat din firea noastră, ce ar fi fost trebuinţă de înomenire? Pentru că înomenirea lui Dumnezeu Cuvântului pentru aceasta s’au făcut, ca însăşi firea ceaia ce au greşit, şi au căzut, şi s’au stricat, să biruiască pre tiranul cel ce o au amăgit, şi aşa de stricăciune să se izbăvească,²(Mai nainte, Cap 18.)
precum zice Dumnezeescul Apostol: „Fiindcă prin om moartea, şi prin
om înviiarea morţilor”³(1 Cor. 15: 21.). Deaca cea dintâi adevărată, [atunci] şi
cea de-a doao.⁴(Grig. Naz., la acelaşi loc.) Iară de şi zice: „Adam cel dintâi din pământ, pământesc, iară Adam cel de-al doilea, Domnul din Ceriu”⁵(1 Cor. 15: 47.), nu zice cum că trupul din Ceriu, ci arată cum că nu iaste numai om prost. Pentru că iată că şi Adam pre el l-au numit, şi Domn, însemnând pre
amândoao. Pentru că Adam să tâlcuiaşte „făcut din pământ”; iară
„făcut din pământ” arătat iaste cum că iaste firea omului, ceaia ce s’au zidit din pământ. Iară numele „Domn” iaste arătătoriu al fiinţii céiĭ Dumnezeeşti.
Şi iarăşi zice Apostolul: „Au trimis Dumnezeu pre cel Unul-născut Fiiul său, făcut din muiare”⁶(Gal. 4: 4.). Nu au zis „prin muiare”, ci „din muiare”. Deci au însemnat Dumnezeescul Apostol cum că el însuşi iaste cel Unul-născut Fiiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu, carele din Fecioara s’au făcut om, şi el însuş iaste cel ce din Fecioara s’au născut, carele iaste Fiiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu. Dară s’au născut trupeaşte, ca cela ce s’au făcut om, nu în om mai nainte zidit lăcuind, ca în proroc, ci el fiinţeaşte şi după adevăr făcându-să om, adecă întru al său ipostas trup însufleţit cu suflet cuvântătoriu şi înţălegătoriu făcându-l a avea starea, şi el făcându-să lui ipostas. Că aceasta însemnează „făcut din muiare”. Căci
cum Cuvântul lui Dumnezeu acesta s’ar fi făcut supt leage, de nu s’ar fi făcut om deofiinţă cu noi?
Pentru aceaia cu dreptate şi cu adevărat Născătoare de Dumnezeu pre Sfânta Mariia o numim. (Numirea aceasta, Născătoare de Dumnezeu, toată taina vesteaşte.) Că numele acesta pre toată taina Întrupării o încheae. Că deacă Născătoare de Dumnezeu
iaste ceaia ce au născut, cu adevărat Dumnezeu iaste cela ce dintr’însa s’au născut, cu adevărat şi om. Căci cum din muiare s’ar fi născut Dumnezeu, cel ce are estimea mai nainte de veaci, de nu s’ar fi făcut om? Pentru că cela ce iaste Fiiu al omului,
arătat iaste cum că iaste om. Iară deacă acesta ce s’au născut din muiare Dumnezeu iaste, arătat că unul iaste cel ce din Dumnezeu-Tatăl s’au născut după fiinţa cea Dumnezeiască şi fără de început, şi în anii cei mai de pre urmă din Fecioara au eşit după fiinţa ceaia ce are început şi iaste supt vreame, adecă cea omenească.
Iară aceasta un ipostas, şi doao firi, şi doao naşteri însemnează ale Domnului nostru Iisus Hristos.
Iară „născătoare de Hristos” nicidecum nu zicem pre Sfânta
Fecioară,¹ (Kirill, Epist. cătră Mon.) pentru că spre lepădarea cuvântului acestuia, „Născătoare de Dumnezeu”, spurcatul, şi pângăritul, şi cu socotealele iudeu Nestorie, vasul necinstirii, şi spre necinstea ceiia ce una cu adevărat iaste cinstită mai presus decât toată zidirea, Născătoarei de Dumnezeu (măcar de ar crăpa el, împreună cu tatăl lui, Satana), pre această numire o au aflat ca pre o surpătoare.(Născătoare de Hristos a să zice Sfânta Fecioară nu priimesc Părinţii.) Pentru că Hristos²(Adecă Uns.) era şi Davíd Împăratul, şi Aaron Arhiereul. Că aceastea sânt ceale ce să ungea, Împărăţiia şi Preoţiia. Şi tot omul cel purtătoriu de Dumnezeu poate să se zică Hristos, dară nu Dumnezeu
cu firea, precum şi urgisitul de Dumnezeu Nestorie s’au semeţit a
zice pre cel născut din Fecioara purtătoriu de Dumnezeu. Dară
noao să nu ne fie să-l zicem sau să-l socotim pre El purtătoriu de
Dumnezeu, ci Dumnezeu întrupat.³(Kirill, Împrotiva lui Nest., Cartea 1.) Că însuşi Cuvântul trup s’au
făcut, născându-să din Fecioară, şi eşind Dumnezeu cu trupul cel luat, carele acum şi acela să îndumnezeisă de dânsul, îndată ce s’au adus întru fiinţă, întrucât împreună s’au făcut aceaste trei: luarea, starea, îndumnezeirea aceluia despre Cuvântul. Şi aşa să înţăleage şi să zice „Născătoare de Dumnezeu” Sfânta Fecioară, nu numai pentru firea Cuvântului, ci şi pentru îndumnezeirea omenirii, a cărora împreună cu minune s’au lucrat şi zămislirea, şi starea (2): zămislirea adecă a Cuvântului, iară a trupului starea cea întru însuşi Cuvântul; însăşi Maica lui Dumnezeu mai presus
de fire dând Făcătoriului a să face, şi Dumnezeului şi Ziditoriului
a toate a să înomenì, carele au îndumnezeit ce au luat, păzind
unirea pre ceale unite întru acest feliu precum s’au şi unit: nu numai ce iaste Dumnezeesc zic, ci şi ce iaste omenesc a lui Hristos, care iaste mai presus de noi, şi ca noi. Că nici fiind mai nainte ca noi, mai pre urmă s’au făcut mai presus de noi; ci pururea din cea dintâi stare amândoao aceastea au fost, fiindcă din zămislirea cea îndată au avut starea întru însuşi Cuvântul.(Firea omenească s’au unit cu Cuvântul din însăş zămislirea.) (3) Deci ce au luat, omenesc iaste după firea sa, iară a lui Dumnezeu şi
Dumnezeesc, mai presus de fire. Încă şi însuşirile trupului celui însufleţit le-au avut. Că le-au priimit pre iale Cuvântul cu cuvânt de iconomie, care după rânduiala mişcării céiĭ fireşti cu adevărat fireaşte să făcea.

_____

Pag. 258-259

CAP. 12
(1) Păgânul Nestorie zicea cum că pururea-Fecioara Mariia au născut om gol, şi pre Hristos îl socotiia om prost. Pentru aceasta sfântul arată că Preasfânta Fecioară, ca ceaia ce au născut pre Cuvântul cu trup, iaste Născătoare de Dumnezeu şi Maică a lui Dumnezeu chiar şi cu adevărat, iară nu după asemănare, precum, întinzind Domnul mâna sa cătră ucenici, zicea: „Iată muma mea, şi fraţii miei; că cela ce face voia Tatălui mieu celui din Ceriuri, acesta iaste fratele mieu şi muma mea”¹(Mt. 12: 49-50.).

(2) Împreună întru aceaiaşi dată s’au făcut şi zămislirea Cuvântului, şi starea trupului întru însuşi Cuvântul. Că întru acest chip s’au făcut, precum lumina luminează pre ceale ce să luminează. (Coressie)

(3) Că nu au fost mai nainte trupul Domnului în mitra Fecioarei întru al său ipostas, şi pre urmă au întrat în El Dumnezeu, precum în Sfinţii Proroci prin daru, ci întru aceaiaşi clipeală a vremii s’au făcut zămislirea şi întruparea Cuvântului, luând el întru ipostasul său pre firea omenească.