●●Canonul Ortodoxiei Sinodul VII Ecumenic, Volumul 2 -Definitivând dogmatic orthodoxia (815–1351), edit. DEISIS
Pentru cei care preferă înțelepciunea numită neghioabă a filozofilor din afară şi urmând profesorilor lor primesc metempsihozele sufletelor oamenilor sau că aceştia pier în chip asemănător animalelor necuvântătoare şi merg în neființă, anatema!
____________
●●Pidalion 1844 (2007, 2013) pag. 174
Eresul următorilor lui Markelie¹⁴⁶…
__
¹⁴⁶ Markel era din Anghira, a îmbrăţişat însă eresul lui Savelie. Şi nu numai om gol zicea pe Hristos; ci şi bârfea că după a doua judecată are a se lepăda Trupul Domnului, şi a se duce întru nefiinţă (după Evsevie în Bisericeasca Istorie cartea 3 şi că prin urmare împărăţia Lui va avea sfârşit).
>https://ayeaye20.wordpress.com/2021/04/16/pidalion-1844-pag-174/
_____________
●●Părintele Adrian Făgeţeanu și crucea Rugului Aprins, edit. Lumea Credinţei, București 2012, pag. 189
Au ajuns antihriştii să spună: „Eu nu-s
antihrist, eu nu-s francmason, eu nu-s ateu…” Diavolul spune „Eu nu exist, voi de unde l-aţi inventat”. Dumnezeu, singurul care spune Adevărul, spune „Eu Sunt Cel Ce sunt”, adică evidenţa cea mai puternică şi în timp, în veşnicie, şi în spaţiu, „Sunt Cel Ce Sunt“. Diavolul ar vrea să nu ştii că există. Francmasonii de astăzi spun: „Domnul Virgil Cândea a dus o viaţă minunată, a făcut bine, bine, bine, numai bine; acuma este în neant. În nefiinţă”. Dumnezeu vorbeşte de existenţa cea mai evidentă! Iar antihriştii şi francmasonii vorbesc de nefiinţă, non-existenţă.
__________
●●Bartolomeu Anania
«A trece» inseamna miscarea de tranzitie dintr-un mediu in altul, de la o stare la alta, de la un mod de existenta la alt mod de existenta. Or, in cazul de fata, verbul nu are si nu poate avea obiect, de vreme ce nefiinta e negarea oricarui mediu, a oricarei stari, e negarea oricarui mod de existenta si a existentei insasi. In nefiinta nu se poate trece, pentru ca nu ai unde, cum si in ce, ea definindu-se pe sine ca non-existenta, ca neant. Neantul insa nu e ceva in sine, ci un simplu concept cu care se opereaza in filosofie, asa cum in matematici se opereaza cu numarul negativ. Agramatismul expresiei e pe masura celui ce a nascocit-o”