●●●1688 pag. 897; 1 Timotheiu 6, 3-6 Oricine învaţă altele și nu să apropie de ceale sănatoase cuvinte ale Domnului nostru Iisus Hristos și la cea după bunăcredinţă învăţătură. Făleaşte-să,nemică ştiind, ce bolnăvindu-se întru întrebări şi prici de cuvinte, dentru carele să face zavistia, pricea,hule, Prepusuri reale, zăbăvi de oameni stricaţi la minte şi lipsiţi de adevăr, părîndu-le a fi dobîndă buna-credinţă. Depărtează-te de la unii ca aceia. Însă iaste venit mare buna-credinţă cu îndestulare.
Pidalion 1844 (2007, 2013), pag. 654-655
Subnota 413… Iar obiceiul cel ce acum stăpâneşte al creştinilor este, a uni acele două degete cu cel mare împreună, şi cu aceste trei ce însemnează pe Sfânta Treime, să închipuiască Crucea punând mâna: întâi în frunte, al doilea la buric, prin care se arată dreapta parte în lung a Crucii, al treilea punând mâna la umărul drept, şi al patrulea la umărul stâng, prin care se arată lăturaşile părţi ale Crucii.
19. Vama a nouăsprezecea este cea a ereziei, unde se cercetează îndoirea în credinţă, respingerea credinţei ortodoxe în parte sau integral, interpretarea ei greşită, blasfemia, apostazia şi celelalte păcate asemănătoare.
●CANONUL 46 Episcopul, sau prezbiterul, ereticesc botez primind, sau jertfă, a se caterisi poruncim. Că ce conglăsuire este lui Hristos cu veliar? Sau ce parte credinciosului cu necredinciosul? [Apost. 47, 68; Sobor 2. 7; Sobor 6, 95; Cartag. 1; Vasilie 1, 20, 47, 2, Cartag. 6, 15]
CANONUL 65 Dacă vreun cleric, sau mirean va intra în Sinagoga Iudeilor, sau a ereticilor, spre a se ruga, să se şi caterisească, şi să se afurisească. [Apost. 7, 45, 71; Sobor 6, 11; Ant. 1; Lao. 6, 32, 33, 37, 38]
TÂLCUIRE Mare păcat socoteşte Canonul acesta a intra vreun creştin în Sinagoga iudeilor, sau a ereticilor, pentru ca să se roage.Că ce parte este credinciosului cu cel necredincios(II Corinteni 6, 15) după Dumnezeiescul Apostol?… şi adunarea ereticilor, ca una ce împotrivă de dreptslăvitori cugetă, nu se cuvine a se cinsti, ci mai vârtos a se lepăda. Pentru aceasta şi Canonul acesta rânduieşte, că oricare cleric, sau mirean, ar intra în sinagoga iudeilor, sau a ereticilor pentru rugă, clericul, ca unul ce foarte a păcătuit, să se caterisească şi împreună să se şi afurisească, iar mireanul numai să se afurisească, fiindcă, ca un mirean mai puţin a păcătuit decât clericul, făcând-o aceasta, că a se caterisi fiind mirean nu se poate. Sau mai drept, precum alţii tâlcuiesc, clericul cel ce ar intra în sinagoga să se roage, să se caterisească, iar mireanul să se afurisească.
CANONUL 33 Laod. (Rugăciunea cu ereticii), pag. 434 Nu se cuvine cu ereticii, sau cu schismaticii a se ruga împreună. TÂLCUIRE Rânduieşte Canonul acesta să nu ne rugăm împreună nici cu ereticii, adică cu cei ce greşesc în credință, nici cu schismaticii, adică cei ce după credință sunt ortodocşi, dar de soborniceasca Biserică despărțiți pentru oarecare predanii şi obişnuiri care se pot vindeca, după Canonul 1 al Marelui Vasilie. Vezi şi pe cel 45 Apostolesc.
DOCTRINĂ Budismul prezintă și câteva concepții comune cu celelalte religii dharmice, cum ar fi reîncarnarea („samsara”), adică reîntruparea ființei în alte forme de existență pe baza rezultantei faptelor comise și a legilor karmice. ======
●●●●Shintoism The followers of Shintoism believe that spiritual powers exist in the natural world.
What does Shinto mean? What do its followers believe? Shinto means the way of the gods. Shintoism is an Ancient religion of Japan. It started at least as long ago as 1000 B.C.E. but is still practiced today by at least five million people. The followers of Shintoism believe that spiritual powers exist in the natural world. They believe that spirits called „kami” live in natural places such as in animals, plants, stones, mountains, rivers, people and even the dead.
Shintoism
Adepții șintoismului cred că puterile spirituale există în lumea naturală.
Ce înseamnă Shinto? Ce cred adepții săi? Shinto înseamnă calea zeilor. Shintoismul este o religie antică a Japoniei. A început cel puțin în urmă cu 1000 î.e.n. dar este practicată și astăzi de cel puțin cinci milioane de oameni. Adepții șintoismului cred că puterile spirituale există în lumea naturală. Ei cred că spiritele numite „kami” trăiesc în locuri naturale, cum ar fi animale, plante, pietre, munți, râuri, oameni și chiar morți.
●●●●Reîncarnarea (sau reincarnarea) este conceptul filozofic sau religios prin care un aspect al unei ființe vii începe o nouă viață într-un alt corp fizic sau o formă diferită după fiecare moarte biologică. Aceasta mai este numită și renaștere sau transmigrație și face parte din doctrina Saṃsāra a existenței ciclice.[1][2] Este o temă centrală în toate marile religii indiene, anume budism, hinduism, jainism și sikhism.[2][3][4] Ideea de reîncarnare se găsește în numeroase culturi antice,[5] și o credință în renaștere/ metempsihoză a fost menținută de figuri istorice grecești, precum Pitagora, Socrate și Platon.[6] Este de asemenea o credință comună a diverselor religii străvechi și moderne precum Spiritismul, Teosofia și Eckankar și poate fi regăsită și în multe societăți tribale din jurul lumii, în locuri din Australia, Asia de Est, Siberia și America de Sud.[7]
PSB 17 SFÎNTUL VASILE CEL MARE SCRIERI I, București 1986 Pag. 146 OMILIA A VII-a «Să scoată apele tîrîtoare cu suflete vii». Acum, pentru întîia oară, a fost creată o fiinţă vie, înzestrată cu simţire. Că plantele și arborii, chiar dacă se zice că trăiesc, pentru că participă la facultatea de hrănire și de creștere, totuși nu sîntnici vietăţi, nici însufleţite. OMILIA A VIII-a Pag. 157 Și a zis Dumnezeu : «Să scoată pămîntul suflet viu după fel, cu patru picioare, tîrîtoare şi fiare după fel» 1. A venit porunca; şi, mergînd pe drumul ei, pămîntul a și primit propria lui podoabă. Mai înainte spusese : «Să scoată apele tîrîtoare cu suflete vii» 2 ; aici: «Să scoată pămîntul sutlet viu». — Este, oare, însuflețit pămîntu! ? Au dreptate, oare, proştii manihei, cînd spun că pămîntul are suflet? — Pămîntul a scos la iveală ceea ce se afla în el, nu pentru că Dumnezeu a spus: «Să scoată», ci pentru că Dumnezeu, Care i-a dat porunca, i-a dăruit pămîntului și puterea de a scoate din el. Nici cînd pămîntul a auzit: «Să răsară iarbă verde şi pom roditor» 5, pămîntul n-a scos iarba verde pe care o avea ascunsă în el, nici n-a scos la suprafaţă finicul sau stejarul sau chiparosul, care nu stăteau ascunși undeva jos în sînurile pămîntului. Nu! Ci Cuvîntul dumnezeiesc creează cele ce se fac. «Să răsară pămîntul» 4. Nu să răsară ceea ce fusese pus în el mai dinainte, ci să dobîndească ceea ce nu are, adică puterea de a lucra, putere dăruită de Dumnezeu prin poruncă pămîntului. Tot aşa și acum: «Să scoată pămîntul suflet», nu sufletul care este în el, ci cel dat lui de Dumnezeu prin poruncă. În afară de asta, învăţătura mamniheilor se întoarce chiar împotriva lor. Dacă pămîntul a scos sufletul, atunci a rămas fără suflet. Dar dezgustătoarea lor gîndire se dezgolește singură. Pag. 159 După cum scrie Scriptura «sîngele este sufletul oricărui animal» 7. Sîngele, cînd se încheagă, se preface în carne; iar carnea, cînd se strică, se desface în pămînt; urmează, deci, că sufletul animalului este pămîntesc. «Să scoată pămîntul suflet viu». Uită-te cîtă legătură are sufletul, cu sîngele, sîngele cu carnea, carnea cu pămîntul! Acum întoarce-te iarăși de la pămînt la carne, de la carne la sînge și de la sînge la suflet şi vei găsi că pămîntul este sufletul animalelor !Să nu socotești că sufletul animalelor este mai vechi decît ipostasa trupurilor lor și nici că rămîne mai departe după descompunerea trupului !Fugi de vorbăria prostească a falnicilor filosofi, care nu se ruşinează să spună că sufletele lor şi sufletele cîinilor sînt la fel unele cu altele, care spun că ei au fost cîndva femei, arbuști, pești de mare. Dacă filosofii aceia au fost vreodată pești, n-aş putea-o spune ; dar, pentru că au scris acestea, sînt mai fără de minte decit peştii. Și eu susțin aceasta cu tărie.
======
●●●●ORIGENISMs. n. doctrina lui Origene care, susținând că Fiul este subordonat Tatălui, iar Duhul Sfânt Fiului, nega caracterul etern al pedepselor de după moarte și admitea eternitatea materiei și preexistența sufletului față de trup. (< fr. origenisme) • sursa: MDN ’00 (2000)
„au anatematizat şi pe însuşi Origen şi pe Didim şi pe Evagrie şi dogmele lor cele urâte; care bârfeau că sufletele sunt mai-nainte de trupuri184 şi că sufletele intră după moartea unui trup într-alt trup şi că munca are sfârşit, că demonii au să ia dregătoria cea dintâi a îngerescului har, pe care o au avut, că sufletele au să învieze goale, fără de trupuri şi că cereştile trupuri au suflete, încă şi alte rele socoteli.”
1688 Leviticon/Preoţia 15, 19 pag. 82, Şi muiarea care-i va fi curîndu-i sînge şi va fi cursul ei în trupul ei, şapte zile va fi în necurăţia ei. Tot cela ce se va atinge de ea necurat va fi pînă în sară, _____
Pidalion 1844, 2007 SFÂNTUL DIONISIE AL ALEXANDRIEI pag. 559: CANONUL 2 Iar pentru muierile cele ce au rânduri, de s-ar cuveni ele aşa aflându-se să intre în Biserica lui Dumnezeu, socotesc că şi a întreba este de prisos. Căci socotesc că nici ele, fiind credincioase, şi evlavioase, nu ar îndrăzni aflându-se aşa, ori a se apropia la Masa ce Sfântă, ori a se atinge de Trupul, şi de Sângele lui Hristos. Că nici ceea ce avea curgerea cea de doisprezece ani s-a atins de El spre vindecare, ci de singure poalele Lui. Că a se ruga oricum ar fi cineva, şi a-şi aduce aminte de Stăpânul oricum s-ar afla, şi a se ruga să dobândească ajutor, este lucru neprihănit. Iar la Sfintele Sfinţilor, cel ce nu-i cu totul curat şi cu sufletul, şi cu trupul, se va opri de a se apropia.
TÂLCUIRE Întrebat fiind sfântul şi pentru aceasta, de se cade muierile, fiind în curgerea cea după luni, a intra în Biserica lui Dumnezeu? Nu găseşte de cuviinţă366. ____ 366 Fiindcă unii pun înainte şi zic, că acestea sunt pândiri [observaţii] iudaiceşti, şi că Legea darului nu pedepseşte greşalele cele fireşti, răspundem: 1. Că pricina aceasta se înţelege că o ar fi luat Sfinţitul Părinte din Aşezământul Sfinţilor Apostoli, unde se zice, că muierile cele ce sunt întru curgerea sângelui, se socotesc pe sine-şi necurate; şi că în zilele curgerii lor, sunt spurcate, şi lipsite de darul Preasfântului Duh, și pentru aceea nici a se ruga voiau, nici carte dumnezeiască a citi, ba încă nici a asculta, pentru aceea ca să surpe acest prepus, au zis acolo multe Apostolii, între care şi acestea: „Că de socoteşti, o, muiere, că în cele şapte zile când te afli întru curgerea sângelui eşti spurcată şi lipsită de darul Sfântului Duh, apoi (dacă) de năprasnă săvârşindu-te (înseamnă că) şi lipsită fiind de Sfântul Duh, şi că te vei duce lipsită de nădejdea cea către Dumnezeu”. Şi iarăşi: „Deci tu, o muiere, precum zici, dacă te afli în zilele curgerii sângelui lipsită de Sfântul Duh, de cel necurat te-ai umplut. Că nerugându-te, nici citind, şi nevrând pe necuratul îl vei chema (cartea 6 cap 26 din Apostoleştile Aşezământuri). Pentru aceasta, depărtează-te de zadarnicile cuvinte, o, muiere, şi să fii aducându-ţi aminte totdeauna de Dumnezeu, Care te-a zidit pe tine, şi roagă-te Lui şi celelalte”; vezi dar că dumnezeieştii Apostoli iartă unor muieri ca acesta numai a se ruga, şi a-şi aduce aminte de Dumnezeu, precum acestea amândouă anume le cuprinde şi Canonul acesta, al Sfântului Dionisie. Fără a le ierta însă şi a se împărtăşi, sau a intra în Biserici. _____ CANOANELE CELE 18 CU ÎNTREBĂRITIMOTEI PREASFÂNTUL ARHIEPISCOP AL ALEXANDRIEI pag. 680: ÎNTREBAREA 6 Dacă vreo muiere ce se catehiseşte şi-a dat numele său, ca să se lumineze, iar în ziua botezării sale, i s-au făcut cele după obiceiul muieresc, este datoare ea a se lumina întru acea zi, ori a se mai întârzia? Şi cât să se întârzie?
RĂSPUNS Este datoare a se întârzia până ce se va curăţi.
TÂLCUIRE Cei ce se catehiseau, şi bărbaţii şi muierile când erau să se boteze, cu zile mai înainte se scria anume de către epistaţii [inspectorii] Bisericeşti; care şi se numeau că se luminează şi sunt aleşi. Şi apoi se găteau spre Sfântul Botez. Răspunde Sfântul prin acest Canon, că dacă vreo muiere fiind gata spre Botez, în ziua când voia a se boteza i-ar veni cele obişnuite muiereşti, să se oprească până se va curăţi.
pag. 681: ÎNTREBAREA 7 Dacă o muiere va şti că are cele obişnuite muierilor, datoare este a se apropia la Taine în ziua aceea sau nu?
RĂSPUNS Nu este datoare până se va curăţi.
TÂLCUIRE Şi la aceasta răspunde Sfântul că nu se cuvine a se împărtăşi cu Sfintele Taine mai înainte de a se curăţi. ______
CELE 35 DE CANOANE ALE LUI IOAN POSTNICUL, TÂLCUITE
pag. 714:
CANONUL 17 Muierile cele ce au curgerea de sânge cea obişnuită lor, de nimic de cele Sfinte să se atingă, până la a şaptea zi, porunceşte Canonul al 2-lea al Sfântului Dionisie; dar încă şi cel al 7-lea al lui Timotei. Acestea şi legea cea veche o porunceşte; ci nici iartă a se împreuna cu bărbaţii. Că se întâmplă din aceasta, a se face slabi şi neîntregi cei ce se seamănă. De aceea şi Dumnezeiescul Mois pe tatăl copilului celui lepros l-a ucis. Căci pentru neînfrânarea sa nu a aştepta curăţirea muierii. Iar ceea ce va defăima în timpul necurăţiei sale, şi se va atinge de dumnezeieştile Taine, 40 de zile ne poruncesc a fi neîmpărtăşită439.
_____
439 A se canonisi atâtea zile muierea ceea ce are cele lunatice, şi se împărtăşeşte, aceasta nu se cuprinde în canoanele lui Dionisie şi ale lui Timotei, ci este rânduirea a însuşi postnicului, precum am aflat aceasta în manuscrisul canonic al postnicului. Iar Vlastar aşa l-a alcătuit pe Canon.
●●●1688 pag. 897; 1 Timotheiu 6, 3-6 Oricine învaţă altele și nu să apropie de ceale sănatoase cuvinte ale Domnului nostru Iisus Hristos și la cea după bunăcredinţă învăţătură. Făleaşte-să,nemică ştiind, ce bolnăvindu-se întru întrebări şi prici de cuvinte, dentru carele să face zavistia, pricea,hule, Prepusuri reale, zăbăvi de oameni stricaţi la minte şi lipsiţi de adevăr, părîndu-le a fi dobîndă buna-credinţă. Depărtează-te de la unii ca aceia. Însă iaste venit mare buna-credinţă cu îndestulare.
Pidalion 1844 (2007, 2013), pag. 654-655
Subnota 413… Iar obiceiul cel ce acum stăpâneşte al creştinilor este, a uni acele două degete cu cel mare împreună, şi cu aceste trei ce însemnează pe Sfânta Treime, să închipuiască Crucea punând mâna: întâi în frunte, al doilea la buric, prin care se arată dreapta parte în lung a Crucii, al treilea punând mâna la umărul drept, şi al patrulea la umărul stâng, prin care se arată lăturaşile părţi ale Crucii.
19. Vama a nouăsprezecea este cea a ereziei, unde se cercetează îndoirea în credinţă, respingerea credinţei ortodoxe în parte sau integral, interpretarea ei greşită, blasfemia, apostazia şi celelalte păcate asemănătoare.
Metodismul este o doctrină religioasă protestantă care preconizează practicarea „metodică” a pietății și a evlaviei. John Wesley (1703-1791), întemeietorul mișcării metodiste Metodismul a apărut ca fiind o mișcare de renaștere spirituală în cadrul bisericii Anglicane și a devenit o biserică separată după moartea lui John Wesley. _____
>https://www.bisericametodista.ro/?page_id=77 Noi credem că sunt două taine sfinte principale: Botezul şi Cina Domnului.
Aceste simboluri reprezintă mărturia creştină şi sunt dovada harului prin care Dumnezeu lucrează în noi, ne întăreşte şi desăvârşeşte credinţa noastră în El.
______
●1688 2 Ioan 1, 10-11 De vine neştine cătră voi şi această învăţătură nu aduce, nu-l priimiţi pre dînsul în casă şi „Mulţam!” lui nu-i ziceţi. Pentru că cela ce zice lui „Bineaţi !” să ameastecă cu lucrurile lui ceale reale.
●● 1688 Parimiile lui Solomon 17, 9 Care ascunde strîmbătăţi, cearcă prieteșugul(pag. 438) ______
●SFÂNTUL IOANN DAMASKIN DESCOPERIRE CU AMĂRUNTUL A PRAVOSLAVNICII CREDINŢE, edit. Predania 2011
Pag. 181
Apoi, frângând pâine, au dat lor, zi- când: „Luaţi, mâncaţi, acesta iaste trupulmieu, carele pentru voi să frânge, spre ertarea păcatelor”. Aseamene şi păharul de vin şi de apă luând, au dat lor zicând: „Beţi dintru acesta toţi, acesta iaste sângele mieu, al Legii céiĭ Noao, carele să varsă pentru voi spre ertarea păcatelor. Aceasta să faceţi spre a mea pomenire.
Pag. 183-184
Trup iaste cu adevărat unit cu Dumnezeirea, însuşi trupul cel din Sfânta Fecioară. Nu cum că trupul cel înălţat din ceriu să pogoară, ci cum că însăşi pâinea şi vinul să prefac în trup şi sânge al lui Dumnezeu. Iară de cerci chipul cum să face, de ajuns îţi iaste ţie a auzi că prin Duhul Sfânt, precum şi din Sfânta Născătoarea de Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, luişi şi întru sineşi Domnul trup au luat; şi mai mult nimic nu ştim, ci cum că Cuvântul lui Dumnezeu adevărat iaste, şi lucrătoriu, şi atotputearnic, iară chipul necercat. Nu cu nepotrivire iaste încă şi aceasta să zicem, că precum fireaşte pâinea prin mâncare, şi vinul şi apa prin băutură, în trupul şi sângele celui ce au mâncat şi au băut să prefac, iară nu să fac alt trup afară de cel dintâi trup al lui, întru acest chip şi pâinea punerii înainte, vinul şi apa, prin chiemarea şi venirea preste dânsele a Sfântului Duh, mai presus de fire să prefac în trupul şi în sângele lui Hristos, şi nu sânt doao, ci unul şi acelaşi. Deci să face celor ce cu credinţă după vrednicie să împărtăşesc, spre ertarea păcatelor, şi spre viaţă veacinică, şi spre păzire şi a sufletului şi a trupului. Iară celor ce întru necredinţă cu nevrednicie să împărtăşesc, spre muncă şi pedeapsă. Precum şi moartea Domnului, celor credincioşi adecă s’au făcut viaţă şi nestricăciune, spre dobândirea fericirii céiĭ veacinice, iară celor necredincioşi şi ucigaşilor Domnului, spre muncă şi pedeapsă veacinică. Şi nu iaste chip pâinea şi vinul al trupului lui Hristos – să nu fie! – ci însuşi trupul Domnului îndumnezeit, fiindcă însuşi Domnul au zis: Acesta iaste nu chip al trupului, ci trupul mieu; şi nu chip al sângelui, ci sângele. Şi mai nainte de aceasta, Iudeilor: „Că de nu veţi mânca trupul Fiiului Omului, şi de nu veţi bea sângele lui, nu veţi avea viaţă întru voi1, pentru că trupul mieu adevărată iaste mâncare, şi sângele mieu adevărată iaste băutură”2; şi iarăşi: „Cel ce mă mănâncă pre mine, viu va fi”3.
______
●●…Venerabilul părinte Ştefan Anagnostopoulos, în cartea sa Cunoaşterea şi trăirea credinţei ortodoxe, ne relatează că un profesor de la Seminarul Teologic din Tesalonic, prin anul 1959, le preda elevilor săi faptul că Sfânta Împărtăşanie nu este cu adevărat Trupul şi Sângele lui Hristos, ci doar nişte simboluri. Îndată au apărut reacţii hotărâte din partea elevilor faţă de aceste învăţături eretice ale profesorului lor şi la scurtă vreme a fost demis. Unul dintre elevii de atunci a rămas însă influenţat de această opinie total greşită. A trecut vremea şi a fost hirotonit preot. După trei ani de slujire, s-a îmbolnăvit şi o perioadă nu a mai putut sluji. Apoi s-a făcut bine şi a revenit la altar. Într-o duminică în care se împărtăşiseră aproape toţi credincioşii, a ezitat să consume la sfârşit Sfintele Daruri rămase în potir. Se gândea, ispitit de diavol, că ar putea să se îmbolnăvească din nou. Atunci l-a îndemnat satana să arunce cele sfinte, că doar nu erau decât nişte simple simboluri. Nimic nu-i dovedise că ar putea fi chiar Sângele şi Trupul lui Hristos. S-a dezbrăcat de veşmintele preoţeşti şi, pentru că nu era nimeni în altar care să-l vadă, a aruncat cele sfinte la chiuvetă! Atunci s-a trezit în faţa unei privelişti cutremurătoare. În chiuvetă a văzut o bucată mare de carne crudă! A intrat în panică şi nu ştia ce să facă. În cele din urmă, a luat bucata de carne, a pus-o din nou în potir şi l-a acoperit cu procovăţul. S-a spălat pe mâini şi a plecat îngrozit acasă, fără să spună nimănui nimic. După amiază, a venit să săvârşească Vecernia şi a citit-o de pe analog, în biserică, deoarece îi era frică să mai intre în Sfântul Altar. În duminica următoare a trebuit să săvârşească din nou Sfânta Liturghie. S-a apropiat să privească în Sfântul Potir…
Părintele Damaschin Grigoriatul, Minunile – mărturie a dreptei credinţe, Traducere de părintele Grigore Konispoliatis, Editura Areopag, București, 2012, p. 61-62
●●●Canoane ce INTERZIC RUGA IN COMUN si CATERISIREA!!! celui ce face asta
CANONUL 45 Episcopul, sau prezbiterul, sau diaconul, împreună cu ereticii rugân-du-se, să se afurisească numai; Iar de au dat lor voie, ca unor clerici a lucra ceva, să se caterisească. [Apostol 65; Sobor 3; 2, 4; Laodic. 6, 9, 32, 33, 34, 37; Timotei 9]
TÂLCUIRE Canonul acesta rânduieşte, că oricare Episcop, sau prezbiter, sau diacon dacă numai împreună s-ar ruga, dar nu şi împreună ar Liturghisi, cu ereticii, să se afurisească. Că cel ce împreună se roagă cu afurisiţii (precum acest fel sunt ereticii) trebuie împreună a se afurisi şi el, după Canonul 10 al acestora-şi Apostoli. Iar de au iertat ereticilor acestora să lucreze vreo slujire, ca clericii, să se caterisească. Fiindcă oricare cleric va şi liturghisi (împreună liturghisi) cu cel caterisit (precum unii ca aceştia sunt şi ereticii, după Canonul 2 şi 4 al Soborului 3) împreună se cateriseşte şi el, după al 11-lea al Apostolilor. Că se cuvine pe eretici să-i urâm şi să ne întoarcem feţele despre ei, dar nu cândva şi să ne rugăm împreună cu ei, sau să iertăm lor a lucra vreo slujire Bisericească, ori ca nişte clerici, ori ca nişte ierei.
CANONUL 10(Afurisirea celor se roagă cu cei afurisiți) Dacă cineva cu cel scos de la împărtăşire (achinonitos – excomunicat), chiar în casă de s-ar ruga împreună, acesta să se afurisească.[Apostol. 11,12; Antioh: 2; Cart. 9]
CANONUL 11 (Osândirea comuniunii cu cei caterisiți) Dacă cineva cleric fiind, cu caterisit cleric împreună s-ar ruga, să se caterisească şi el. [Can. 28 Apost.; 4 Antiohia; 10 Cartagina]
●CANONUL 46 Episcopul, sau prezbiterul, ereticesc botez primind, sau jertfă, a se caterisi poruncim. Că ce conglăsuire este lui Hristos cu veliar? Sau ce parte credinciosului cu necredinciosul? [Apost. 47, 68; Sobor 2. 7; Sobor 6, 95; Cartag. 1; Vasilie 1, 20, 47, 2, Cartag. 6, 15]
ayeaye20 